diabetul si gandirea mesianica

Ca orice eveniment major din viata unui om, diabetul reprezinta o provocare. Pentru unii acesta devine o “cruce” sau o “cumpana” pe care sunt nevoiti sa o duca pana la sfarsitul vietii. Acestora diabetul le apare intr-o forma de rasplata pentru pacatele anterioare. Ca in cele mai bune traditii biblice, acesti pacienti cunosc o adevarata revelatie divina. Totul devine parte dintr-o schema fatidica pusa la cale de puterea divina.

Intotdeauna am avut o mare placere sa discut cu asemenea pacienti. Nu sunt mare specialist in teologie, dar deseori imi framant gandirea cu schema urmatoare: Daca diabetul mi-a fost dat de Dumnezeu, apoi insulina la sugestia cui a fost inventata? Imediat interlocutorii gasesc un raspuns pe masura: “Pai, insulina tot de la Dumnezeu vine si tot cu ajutorul harului sau oamenii au invatat sa sintetizeze insulina in conditii de laborator.” Urmatoarea mea intrebare este: “De ce atunci cei care s-au nascut pana la inventia insulinei nu au avut sansa mantuirii si au fost nevoiti sa moara?”

Totusi, ma bucura faptul ca raspunsul de mai sus nu pune religia si stiinta pe terenul confruntarii. Totusi ma intristeaza scara ierarhica prin care stiinta este subordonata religiei. Scriu acest lucru nu pentru ca as fi pentru inversarea ierarhiei, in sensul in care stiinta ar fi superioara religiei. Pur si simplu, cred ca ambele trebuie judecate in contextul in care se afla. Luate la un loc acestea prezinta un tablou mult mai bogat al lumii care ne inconjoara.

In fine, o alta categorie de pacienti sunt cei care se arunca disperati in mrejele bolii si lasa pe seama acesteia fiecare minut al propriei existente. Intr-o oarecare masura acestia substituie credinta in Dumnezeu cu credinta intru diabet. Daca pentru diabeticii religiosi totul se rezuma la un plan divin, atunci pentru acestia diabetul este un stapan ordinele caruia nu se discuta.

Intr-o oarecare masura fiecare dintre noi resimte dominatia acestui stapan. Totusi imi place sa cred ca incerc cateodata sa-mi asum si propriile responsabilitati. In opinia mea, riscul major in conditiile oricarei afectiuni sau a unei probleme majore este sa incepi sa vezi toata viata ta prin prisma acestui tap ispasitor. Problema devine o ecuatie dar in acelasi timp ea se transforma si intr-o solutie destul de convenabila. Rolul de bolnav cronic se preteaza foarte bine pe un modus vivendi iresponsabil.

This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

2 Responses to diabetul si gandirea mesianica

  1. I('m) on says:

    Stii, in cazul meu plangacismul asta divin venea mai mult din partea mamei, care incerca in acest fel sa fie empatica in legatura cu conditia mea. Cu timpul am acceptat ca asta sunt. Am comunicat despre acest lucru doar in cazurile la limita. Iar la moment ii simt prezenta, doar atunci cand glicemia e ridicata. In rest: unicul lucru biblic pentru mine este injectarea insulinei de 3xZI.

    Am si o triada sora cu buna dispozitia la tema:
    1. diabeticii sunt mai inteligenti pentru ca concentratia de glucoza ce alimenteaza creierul lor e mai mare

    2. albina cand termina caratul polenului de pe campuri, bate alarma la organul diabeticului

    3. actualul pres al Curtii Supreme de Just din US “se bucura” de prezenta zilnica a diabetului in viata ei

    Deci: suntem mai inteligenti, mai cautati, ajungem sus ­čÖé

  2. alesanu says:

    Merci pentru reactii! Despre diabet si rude ar fi de vorbit multe asa ca o sa scriu ceva mai tarziu despre aceasta problema. Bancurile despre diabetici ar fi o alta tema interesanta.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s