cronograf

Cred ca Chisinaul se poate lauda cu foarte putine evenimente culturale de calitate. Unul dintre acestea este festivalul de filme documentare “Cronograf.” Intentionat am eliminat din titlul festivalului particula “international”, pentru ca Moldova este o tara atat de mica si saraca incat este aproape comic sa-ti imaginezi ca se poate realiza “un festival national” de film documentar.

In plus, pe langa conotatia sovietica a denumirii de “festival international”, faptul ca organizatorii s-au grabit sa adauge un statut international denota inca odata provincialismul moldovenesc, care nu este nici pe departe un concept derogatoriu. Din contra, cum o demonstreaza si filmele documentare din cadrul festivalului, provincialismul ofera o sansa in plus pentru crearea unui documentar de calitate.

Sunt fan al “Cronografului” de mai multi ani. Totusi de cand mi-am asumat identitatea de istoric incerc sa profit si din punct de vedere profesional de aceasta feerie. In cea mai mare parte, documentarele prezinta problemele cu care se confrunta un om sau un grup de oameni. Fiind niste naratiuni vizuale, documentarele ofera posibilitatea de a decripta imaginile de pe ecran.

Totusi pentru mine este tot atat de important sa reflectez asupra imaginilor care nu se regasesc pe ecran. Nu de alta dar orice documentar nu este decat un sumar de cadre montate. Fiecare secventa pune autorul in fata unei alegeri: sa o plaseze la vedere sau sa lase imaginea data in arhiva sa personala. Tinand cont de aceasta alegere, orice documentar devine un fel de puzzle, prin care imaginile ce se vad fac parte dintr-un context mai larg, unde imaginile care nu se vad conteaza si mai mult.

La fel si cu mesajul documentarului: daca regizorul imi da mura in gura atunci documentarul nu este decat un bun prilej de a lua o pauza de cafea (desi nu beau cafea dar documentarele proaste imi provoaca un somn atat de adanc, incat doar cafeaua foarte neagra are sansa sa ma trezeasca.)

In cadrul “Cronografului” din acest an au existat si filme de cafea. Cel mai cafegiu film a fost filmul “Lobotomy” de Yury Khashchavatski. Realizat in cele mai proaste traditii proletcultiste, filmul este cu mult mai slab decat unele filme de propaganda sovietica. Regizorul nu a facut altceva decat sa selecteze niste secvente de pe posturile de stiri din Rusia si sa adauge la ele propriile comentarii care nici macar nu sunt inspirate. Pe tot parcursul filmului, se aud numai laude la adresa Georgiei si critici la adresa Rusiei. Georgia apare ca un “Paradis” care a fost distrus de “Satana” de la Rasarit.

Aviz patriotilor de serviciu, faptul ca critic filmul nu inseamna ca justific politica Rusiei in Caucaz sau in alte regiuni post-sovietice. Pur si simplu, ma dezgusta orice “creatura” care prezinta doar un punct de vedere si neglijeaza alte opinii. Iar filmul in cauza face tocmai asta. Apropo, festivalul mai ofera si posibilitatea de a remarca reactiile publicului spectator la filmele prezentate.

Deloc surpinzator, “Lobotomy” a generat mult mai mult aplauze decat alte filme. Ceea ce este suprinzator, este ca printre multitudinea de filme bune, la festival a fost selectat acest film. Daca era selectat la una dintre proiectiile speciale, le mai dadeam crezare organizatorilor, ca vor sa-si faca datoria de patrioti de serviciu. Ceea ce nu pot intelege, este cum de au putut sa plaseze acest kitch propagandistic de rand cu filme ca: “The Border” (“Hranica”) de Jaroslav Vojtek sau “Paradise Hotel” de Tzavella Sophia.

Filmul face parte din categoria unor filme de propaganda anti-propaganda. Seamana oarecum cu celebrul “Oбыкновенный фашизм” de Mihail Romm. Doar ca in comparatie cu acesta este infinit mai prost. Comentariile lui Romm sunt mult mai hazlii decat “perlele” lui Khaschavatski.

P.S. Stiu ca este greu sa organizezi un eveniment si este usor sa critici, dar cred ca criticile mai au functia de stimulent de noi idei. Uneori criticile pot parea dure, dar nu asta a fost intentia mea. Pur si simplu, vreau ca “Cronograful” sa devina si mai bun in fiecare bun. Sunt sigur ca aceasta este si opinia organizatorilor.

In final, o ultima dorinta ar fi ca organizatorii sa fie mai organizati si sa plaseze programul festivalului pe pagina electronica a festivalului. Nu de alta dar in ziua de azi, sa fii un festival de produse vizuale si sa nu ai un website prietenos si util pare cam anacronic. Poti sa aduci cele mai bune filme dar daca spectatorul nu stie cand si unde vor fi proiectate atunci evenimentul ramane unul steril.

 

 

 

This entry was posted in Uncategorized and tagged , , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s