In ultimii aproape 10 ani am vazut mai multe tipuri de metrou. Printre ele metrourile din: Bucuresti, Budapesta, Bruxelles, Vienna, Praga, Kiev, Istanbul, Washington, New York, Paris si Moscova. Din tot ce am vazut pana acum, la capitolele rapiditate, eficienta si design interior metroul din Moscova este de departe cel mai bun. Nu vreau sa zic ca celelalte metrouri ar fi lipsite de avantaje sau de farmec pentru memoria mea scurta. Dimpotriva fiecare dintre ele si-a lasat o amprenta pe harta metroului meu.
Spre exemplu: ca orice fapt sau stare ce ne viziteaza prima data, metroul din Bucuresti a fost cel care m-a lansat in fascinanta lumea subterana. Multi o sa zica: “Nu prea ai avut noroc cu acest inceput!” Metroul din Bucuresti niciodata nu a fost foarte curat sau eficient. Or, tocmai aceste defecte sau mai degraba “necalitati” l-au facut sa rezoneze perfect cu studentia mea la fel de dezorganizata. La inceput relatia mea cu metroul era de o reciproca aversiune. Pastram distantele. Ma feream de acest Hades si nu intram in metrou decat atunci cand nu aveam o alta solutie.
Cu timpul, parcurgand mai multe tipuri de metrou, am inceput sa fiu mai receptiv fata de categoria generica de metrou. Printre metrourile cu valoare initiatica au mai figurat metroul din Budapesta, Washington si New York. La Budapesta am stat un an si dintre toate cuvintele savuroasei limbi unguresti nu am insusit decat statiile de metrou si combinatiile de cuvinte uzuale din metrou: “Urmatoarea statie este…Nu uitati bagajele si lucrurile personale.” Dupa ce am plecat de la Budapesta am inceput sa visez vocea senzuala care anunta statiile de metrou si incercam sa cobor la urmatoarea statie, dar nu reuseam decat sa cad de pe pat.
La Washington, pe langa frazele uzuale, am inceput sa parcurg cursuri de securitate personala si nationala. Acolo am invatat frazele: “Atrageti atentia la orice obiecte abandonate si anuntati autoritatile despre orice persoana suspecta.” Apropo metroul din Washington cat de futurist nu ar fi si cat de curatel, oricum e scump, urat si ineficient.
Se pare ca in Razboiul Rece dintre cele doua capitale, Washington-ul a castigat, dar metroul moscovit ramane unul dintre capitolele la care URSS a obtinut o victorie categorica. Metroul din Washington a fost proiectat ca raspuns la provocarile Razboiului Rece. Cum adica sovieticii sa aiba metrou in capitala, iar SUA sa nu aiba.
Astfel, in anii de inceput a Razboiului Rece a inceput proiectarea metroului din Washington, care a fost ulterior construit in cel mai bun spirit proletcultist din perioada Stagnarii: fiecare statie este identica, iar pentru a identifica statiile trebuie sa ciulesti urechile la ce zice nenea sau tanti din difuzor. Nu stiu cum lucra la inceputuri dar in momentul de fata, metroul din Washington este permanent implicat in reparatii, iar in weekend si in afara orelor de varf poti sa astepti trenul si pana la 20 de minute.
La Moscova in ciuda faptului ca sistemul politic, social si economic are multe carente, metroul lucreaza aproape perfect. In zilele obisnuite trenurile vin la fiecare minut, iar in weekend trenurile apar la o distanta de 3 minute. Presupun ca autoritatile nu se tem atat de tare de protestatarii din pietele capitalei ruse, cat de hoardele de calatori din metrou, care navalesc pe peron fara pauza de cafea sau pauza tehnica. Daca la fiecare doua-trei minute peronul statiilor de metrou este plin, nici nu vreau sa-mi imaginez ce s-ar intampla daca sistemul subteran si-ar intrerupe activitatea pe cateva ore.